Teodor BRATEŞ
Convorbire cu directorul general al Academiei Române, Cornel lonescu, managerul unui important proiect finanţat  din fonduri europene

 

Teodor Brateş: Dat fiind interesul deosebit pe care-l stârneşte totdeauna tema elitelor, dar, cu atât mai mult, pentru comunitatea noastră profesională, tema elitelor din domeniul economiei, vă propunem să vă referiţi pe larg la proiectul care face obiectul convorbirii noastre de astăzi.

Cornel lonescu: Cum bine se ştie, Academia Română este cel mai înalt for de consacrare ştiinţifică şi culturală al României. În acelaşi timp, este un puternic centru de excelenţă si expertiză aproape în toate domeniile ştiinţei, prin institutele proprii de cercetare. Acesta este cadrul general în care se situează proiectul „Studii Post-Doctorale în Economie: program de formare continuă a cercetătorilor de elită - SPODE" este un proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, axa prioritară 1 - „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere", domeniul major de Intervenţie 1.5 - „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării". Este - dacă acceptaţi această formulă - o oportunitate de excepţie pentru cercetarea românească în domeniul economic, în general, dar al cărei impact este deosebit de actual şi important pentru cercetarea academică în special.

T.B.: Tocmai pentru că este vorba despre un proiect atât de important, vă rugăm să prezentaţi câteva informaţii suplimentare, ştiut fiind gradul de interes faţă de asemenea demersuri, care se bucură şi de o susţinere financiară certă.

C.I.: Este o confirmare prestigioasă a faptului că institutele Academiei Române sunt preocupate, în special, de cercetarea fundamentală, de cercetarea de vârf, care impun formarea şi implicarea elitelor ştiinţifice.

T.B.: Dacă ţinem seama de context, adică de faptul că acum totul se globalizează, informaţia, cunoaşterea, s-ar impune să vă pronunţaţi în legătură cu două teme esenţiale: mai avem nevoie, noi, de cercetare ştiinţifică fundamentală, în condiţiile globalizării şi, de aici, tema referitoare la viitorul ştiinţei economice?

C.I.: Da, tocmai acum, sau mai ales acum şi în viitor, având în vedere valorizarea cunoaşterii ca producătoare de valoare şi ca putere, este de fapt singura şansă ca România să depăşească stadiul actual de înapoiere. Puterea politică ar trebui să conştientizeze acest fapt, să facă loc puterii cunoaşterii. Este adevărat, dezvoltarea gândirii economice, liniile forţă ale acestui proces, intensitatea uneia sau alteia dintre acţiunile de preluare a realului de către gândirea economică sunt condiţionate atât de presiunea problemelor globale cu care se confruntă omenirea cât şi de nivelul la care a ajuns ştiinţa în general, de eficacitatea instrumentului analitic şi, nu în ultimul rând, de disponibilitatea slujitorilor acestei ştiinţe de a se angaja profesional într-o asemenea operă de o complexitate fară precedent şi, în acelaşi timp, de mare răspundere.

Am în vedere problemele grave cu care se confruntă România, dar şi omenirea în general. Cele mai numeroase dintre ele au - mai mult sau mai puţin - o componentă economică şi, în acelaşi timp, un orizont de aşteptare din direcţia ştiinţei economice. Totodată, marile achiziţii teoretico-metodologice ale specialiştilor în acest domeniu ne permit să conturăm câteva posibile direcţii de acţiune - generale - în sensul susţinerii dezvoltării Ştiinţelor economice în viitorul apropiat.

T.B.: Care ar fi direcţiile pe care Comitetul de implementare le are în atenţie la proiectarea instituţională a respectivelor forme avansate de pregătire?

C.I.: O primă astfel de direcţie poate fi clarificarea raportului epistemologic dintre sistemul contemporan al ştiinţelor economice şi sistemul ştiinţelor, în general. Este vorba de o activitate de mare complexitate, cu caracter inter şi multidisciplinar, de dezvoltare şi consolidare a epistemologiei economice, ca ramură ştiinţifică inter şi multidisciplinară. Epistemologia economică, ale cărei fundamente teoretico-metodologice şi instituţionale au fost puse abia în ultimul timp, va trebui dezvoltată sub raport analitic şi instrumental pentru a se putea implica, cu profesionalism, în structurarea ştiinţei economice, în delimitarea, cu rigoarea ştiinţifică necesară a stadiului actual al cunoaşterii, obiectului ştiinţei economice în cadrul sistemului ştiinţelor sociale.

T.B.: După acest excurs, s-ar impune să fie menţionate şi celelalte direcţii de acţiune, conexe sau subordonate.

C.I.: De mare actualitate este şi delimitarea domeniilor de cercetare şi de studiu ale ramurilor (disciplinelor) economice autonomizate în limitele sistemului ştiinţei economice contemporane. O mare direcţie de dezvoltare a sistemului ştiinţelor social-economice şi politice se va contura pe traiectoria problematicii globalizării economiei mondiale. Ştiinţele social-economice din România trebuie să se angajeze cu mai mult entuziasm şi - cum mai remarcam - cu autentic profesionalism în abordarea problemelor globalizării, de pe poziţia intereselor generale ale ţării.

T.B.: În ce măsură acordaţi atenţie factorului timp în demersul evocat?

C.I.: În primul rând, este de luat în considerare timpul ca factor de producţie, este nevoie să se introducă acest factor în modelele de creştere şi dezvoltare economică. În continuarea acestei idei, va trebui ca ştiinţa economică să studieze mai atent asincronismul desfaşurării activităţilor economice în spaţiu. (în diferite ţări şi grupe de ţări). Teoria lui Walt Rostow a stadiilor creşterii economice va trebui supusă unei analize critice mai atente, cu scopul de a desprinde anumite concluzii pentru ţările aflate în dezvoltare, în tranziţie spre o economie modernă. Asincronismul este criteriul ce trebuie aplicat şi în judecarea politicilor comerciale ale ţărilor. De asemenea, va fi necesară luarea în consideraţie a orizontului de timp (scurt, mediu, lung) în caracterizarea proceselor economice şi a strategiilor ce trebuie să stea la baza lor. De pildă, s-ar putea ca, pe termen scurt, globalizarea să aibă unele efecte negative asupra economiei româneşti; judecate, însă, pe termen mediu şi lung, acestea ar putea deveni factori de progres. Ştiinţa economică va trebui să se angajeze mai serios în clarificarea acestor probleme.

T.B.; Întrucât ne raportăm la cercetătorii de elită, implicăm şi alte componente ale valorilor promovate de aceştia. Bunăoară, ce rol atribuiţi factorului etic?

C.I.: Desigur, ştiinţele economice vor avea mult de lucru în direcţia clarificării relaţiilor dintre principiile economiei de piaţă concurenţiale şi principiile moralei. Economiştii sunt obligaţi să reia problema relaţiei dintre economie si morală in societatea actuală, indeosebi in ţarile care au trecut de la economia de comandă la economia de piaţă capitalistă.

Pare sa fie acceptată opinia conform careia noile tehnologii sunt in curs de a pune bazele unei noi paradigme, care presupune concomitent: trecerea de la criteriul teritorial la cyberspaţiu, de la pieţe la reţele, de la proprietate la acces, de la vânzarea de bunuri la vânzarea de timp, de cunoastere. Este evident că, dintr-o asemenea perspectivă, absolut toate stiinţele economice au misiuni revoluţionare, in plan conceptual instrumental şi aplicativ. în legătură cu apariţia şi utilizarea internetului, de pildă, cu gratuitatea produselor specifice, s-a pus transant intrebarea dacă se va asista la sfârşitul pieţei sau la aparitia unui nou tip de piaţă. Cele mai multe probleme revin ştiinţelor economice de gestiune, care trebuie să localizeze crearea de valoare in noul sistem economic şi să-i găsească proprietarii. Iată numai cateva dintre posibilele direcţii de acţiune care lasă suficient loc de afirmare pentru gândirea economică, cu condiţia depăşirii unui prag critic, a câtorva probleme.

T.B.: La ce anume vă referiţi?

C.I.: În general la probleme ce ţin de gândire, de nivelul pregatirii, de mentalitate, de percepţie a realităţii. Cunoscând faptul că decalajul de gândire generează un decalaj major de dezvoltare trebuie sa trecem cât mai repede acest prag. În vest o nouă viziune este dezvoltată şi a devenit instrument de lucru in ţările avansate. Paradigma după care cercetarea şi învăţământul devin "sectoare de vârf" ale noii economii. Acest fapt devine imperios şi pentru noi.

T.B.: Şi acestea sunt obiective pentru studiile post doctorale în economie?

C.I.: Acestea sunt numai câteva dintre obiective. Cercetarea post doctorală, prin natura ei, va promova ceea ce este nou, original, valoros şi util, va fi aşa cum am mai afirmat o cercetare de vârf care care nu va ocoli cercetarea de străpungere, paradigmatică sau de frontieră. Formarea unor elite în domeniul economic nu este numai un obiectiv, ci şi o necesitate stringentă dacă dorim ca România să cunoască o dezvoltare sustenabilă într-un viitor cât mai apropiat. Fără elite, fară o viziune care să facă abstracţie de actualele premise, fară schimbarea cadrelor conceptuale şi fără unificarea cercetării fundamentale cu cea aplicativă nu avem nici o şansă de dezvoltare, în plus puterea politică are datoria de a conştientiza că o bună guvernare trebuie să se bazeze pe alegerea dintre alternative stabilite ştiinţific nu emoţional sau electoral, să facă loc, în mod corespunzător, profesionalizării deciziei şi să acorde mai mult timp şi resurse învăţământului şi cercetării ştiinţifice.

T.B.: În încheiere, vă rugăm să precizaţi care este stadiul actual al proiectului despre care vorbim şi ce aşteptări aveţi de la această formă de pregătire?

C.I.: Proiectul se derulează conform graficului. Am încheiat o primă etapă de documentare privind organizarea şi funcţionarea studiilor post-doctorale în universităţile de top ale lumii, am realizat proiectul nostru de structură instituţională, care a fost aprobat de Comitetul de implementere, suntem în curs de a realiza, la Bibhoteca Academiei Române, un Centru de informare şi documentare special destinat Şcolii doctorale şi post-doctorale, astfel încât să asigurăm cele mai bune condiţii pentru îndeplinirea întocmai a obiectivelor proiectului. Aşa că putem conchide că şcoala post-doctorală academică în economie din Academia Română va constitui referinţa cea mai înaltă a excelenţei în cercetarea ştiinţifică economică post-doctorală din ţara noastră. Ne propunem asigurarea continuităţii cercetării ştiinţifice de nivel european a doctorilor în economie, în contextul operaţionalizării rutelor de învăţare pe tot parcursul vieţii, prin instituţionalizarea unui sistem coerent, stabil unitar, permanent şi sustenabil de atragere şi îndrumare a doctoriloi în ştiinţe economice în activităţi de aprofundare a temelor susţinute în tezele de doctorat sau a unor teme din portofoliul de cercetare al Academiei Române sau al Institutului Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kiriţescu" sub forma cercetării ştiinţifice post-doctorale, precum şi de valorificare publică eficientă, la nivel european şi internaţional, a rezultatelor ştiinţifice obţinute.

T.B.: Nu-mi rămâne decât să vă doresc succes.

C.I.: Mulţumesc.